Ştiinţă

Ce este cosmosul? »Definiția și sensul său

Anonim

Cosmosul este definit ca un sistem ordonat și echilibrat, care nu este ghidat de legile umane sau supranaturale, ci doar de legea naturală. Se folosește pentru a se referi la elemente care există în mod natural, în principal la cele care pot fi observate pe cer. Cu toate acestea, cea mai frecventă utilizare a acestuia este atunci când o raportează la univers. Disciplina însărcinată cu investigarea cosmosului se numește cosmologie.

Cosmologia este însărcinată cu studierea a tot ceea ce privește evoluția universului, modul în care este structurat și rolul omului în interiorul său.

Cosmosul are anumite elemente care îl alcătuiesc, printre care se numără:

Spațiul și timpul: sunt considerate elementele de bază ale cosmosului și se disting prin fiecare având calități fizice bine definite. Ca elemente primare, nu au multe calificative pentru a le descrie și de obicei caracteristicile lor sunt definite cu același nume. De exemplu, timpul este un element primar cu o caracteristică de bază care este mișcarea rectilinie, schimbarea periodică între punctele sale succesive, adică timpul. La rândul său, spațiul este un element care se caracterizează prin extensie, loc etc. adică spațiu.

Energie: aceasta provine din fuziunea dintre spațiu și timp, deci conține calitățile ambelor elemente primare, adică energia reprezintă acțiunea timpului care se deplasează prin spațiu.

Gravity: practic, gravitația este energia într - un sens focal pe orice energie sau material punct. Gravitația își are originea atât în ​​acumulări de puncte de energie, cât și în toate celelalte sisteme gravitaționale, cum ar fi stelele, atomii etc.

Magnetism: atunci când are loc o acumulare de puncte de energie, rămâne un vid în jurul său, ceea ce provoacă un dezechilibru energetic între nucleu și acest contur gol. Pentru a nivela acest dezechilibru, se creează o forță de redistribuire a energiei care merge de la nucleul central la conturul gol, pe care îl vom numi magnetism.

Materie: este doar energie structurată în sistemele gravitaționale, care se caracterizează prin faptul că sunt inaccesibile altor sisteme gravitaționale, deci îi conferă senzația unui element stabil și puternic.