Incinerarea sau incinerarea este metoda de calcinare care se aplică corpurilor umane moarte, pentru a le descompune și a le transforma în cenușă, este ceea ce se desfășoară continuu în locurile numite crematorii. Pe lângă înmormântare, incinerarea este o opțiune din ce în ce mai populară pentru pregătirea finală a unui cadavru. Această incinerare se efectuează în cuptoare industriale și speciale cu temperaturi ridicate de aproximativ 800 ° C pentru o perioadă de două ore, rezultând cenușa corpului care sunt de fapt particule osoase. Una dintre transformări constă în trimiterea focului către partea trunchiului corpului, unde se găsește cea mai mare concentrație de masă corporală.
Cele mai vechi incinerări au fost efectuate în epoca neolitică pe malul mediteranean. Izvorul adiacent, reducerea la cenușă a fost ca o practică barbară și a fost pusă în aplicare doar în stațiile de dăunători. Babilonienii, potrivit lui Herodot, s-au bucurat de practica de a-și parfuma morții.
Se înțelege că ființa umană a început să incinereze sau să calcineze cadavre din epoca neolitică, atât în est, cât și în vest. Iudaismul și catolicismul ulterior au perceput această practică cu o perspectivă proastă, corespunzătoare păgânismului, care s-a încheiat cu trupul, care este sanctuarul sufletului și centrul botezului creștin, alegând înmormântarea. Incinerarea a revenit din nou în anii 1860 și în 1874, virtuțile sale au fost expuse de Sir Henry Thompson, care a anunțat o carte numită Tratamentul și incinerarea corpului după moarte, organizând împreună Societatea engleză de incinerare.
Crematoriul poate fi asociat cu o capelă sau cu o ramură funerară sau poate fi, de asemenea, o fabrică autonomă sau un serviciu furnizat de un cimitir.
Sobe utilizează o serie de surse diferite de combustibil, cum ar fi propan sau gaz natural. Noile cuptoare de incinerare includ un tehnician de inspecție care monitorizează circumstanțele în care are loc incinerarea. Specialistul poate verifica măsurile necesare pentru a asigura o incinerare mai eficientă, precum și poate certifica că contaminarea mediului înconjurător care apare este imperceptibilă.
