Descrierea conotativă subiectivă exprimă emoții sau idei personale și descrierea denotativă a obiectivului, comunică informații exacte și riguroase. Același cuvânt are un sens sau altul, în funcție de intenția emitentului și din acest motiv vorbim de limbaj conotativ și limbaj denotativ.
În limbajul denotativ, cuvintele folosite pentru a descrie se referă la utilizarea lor zilnică și la semnificația pe care o au pentru o comunitate de vorbitori. În limbajul conotativ, sensul cuvintelor va depinde de utilizarea unei persoane într-un context specific și, prin urmare, este posibil să se vorbească despre un sens simbolic și subiectiv.
Aceste două planuri ale limbajului înseamnă că același cuvânt poate fi folosit denotativ sau conotativ. Deci, dacă spun „ce bijuterie scumpă!” El a menționat că un ornament folosit ca element de ornamentare a corpului are un preț foarte mare și această descriere este denotativă. Dimpotrivă, dacă spun „prietenul meu este o bijuterie”, cuvântul bijuterie nu este folosit ca ornament, ci în sensul său figurativ conotativ și înseamnă că prietenul meu este cineva foarte valoros ca persoană.
Limbajul conotativ-subiectiv și limbajul denotativ-obiectiv sunt complementare. În textele științifice și în contextele în care informațiile trebuie să fie riguroase, este necesar să se utilizeze un limbaj denotativ și obiectiv. Pe de altă parte, un limbaj conotativ-subiectiv este utilizat în textele literare sau în limbajul publicitar.
Deși acestea sunt două abordări diferite, denotația și conotația sunt complementare și nu exclusive. De fapt, într-un text literar pot exista cuvinte cu o utilizare conotativă și cuvinte cu o anumită conotație în același fragment.
Atât în comunicarea orală, cât și în cea scrisă, descriem realitatea într-un mod denotativ-obiectiv sau într-un mod subiectiv și conotativ. În acest sens, toate cuvintele au un sens precis și obiectiv și dacă spunem „câine” știm că este un animal mamifer și utilizarea cuvântului denotă ceva concret. Cu toate acestea, același cuvânt are unele conotații, adică poate sugera tot felul de idei (tovarăș fidel, o amintire din copilărie sau orice emoție personală).
În concluzie, sensul denotativ al unui termen este cel care apare în dicționar, iar conotativul semnificativ nu este înregistrat într-un dicționar, ci face parte din contextul limbii și culturii unei comunități de vorbitori.
