Cuvântul uzură, se referă la pierderea structurii de suprafață a unui material datorită unei interacțiuni constante și mecanice cu o suprafață sau cu un obiect, frecarea permanentă dintre cele două structuri permite să aprecieze pierderea exponențială a unui element fiind rezultatul acțiunea exercitată între ambele corpuri, cu toate acestea, aceasta se realizează numai și exclusiv cu o acțiune mecanică, adică o mișcare constantă între suprafețele a două corpuri, datorită acestui fapt este posibil să se distingă leziunile de uzură de leziunile produse de un alt factor degenerativ observând aceleași simptome sau rezultate.
Uzura este cauzată în mai multe etape sau faze, cum ar fi: etapa primară (timpurie), viteza de interacțiune dintre ambele corpuri sau structuri este mare sau suferă modificări importante, etapa secundară (medie), viteza de uzură sau acțiunea mecanică între două sistemele sunt total constante, adică nu sunt supuse modificărilor și dispunerea sa este permanentă, în sfârșit există stadiul terțiar (avansat), în care exercițiul de interacțiune între ambele elemente are o lungă perioadă de timp în utilizare, viteza este constantă și ajunge la un punct în care eșecul sau defalcarea relației se execută brusc.
La nivel de sănătate, se poate vorbi și de uzură, iar acest lucru este mai îndreptat către interacțiunea sau exercițiul mecanic constant trezit în articulațiile mobile (locurile de uniune între os și os prin intermediul ligamentelor); Un exemplu în acest sens ar fi purtarea genunchiului, în care există o uzură progresivă între joncțiunile femurului cu tibia și peroneul, persoana prezintă simptome precum: durere în mișcare constantă sau în picioare, dificultate la mers suprafețe de diferite niveluri, durere la ridicarea de pe un scaun sau pat, sunete de scârțâit în genunchi la exercitarea unei mișcări etc.
