Cei dintii sunt organe poziționate în cavitatea bucală, ele sunt compuse din minerale precum fosfor, calciu și magneziu, aceste piese sunt implantate în procesele alveolare ale două oase care pot fi văzute în față, care sunt maxilo și mandibula.
Cei dinții sunt atașați la oase menționate anterior prin intermediul unei articulații speciale numite „gonphosis“, caracterizat prin a fi un tip de îmbinare generată prin unire între țesuturi fibrotice, a declarat fuziune este de mobilitate redusă și se aseamănă cu existent coeziunea între unghiei și scândurii, ligamentul responsabil pentru articulație este cunoscut sub numele de „ligament parodontal” .
De-a lungul creșterii și dezvoltării ființei umane, sunt apreciabile două tipuri de dentiție: dentiția temporară, este setul de 20 de dinți al căror aspect este apreciat de la aproximativ șase luni de viață, acesta suferă o schimbare constantă până la o vârstă aproximativă în vârstă de 12 ani; și mai târziu ar fi dentiția permanentă, acesta este grupul de dinți care i-au înlocuit pe cei menționați anterior, care capătă vizibilitate după 6 ani de viață care durează întreaga existență a ființei umane, sunt compuși din 32 de dinți permițând apariția ultimilor trei molari între 16 și 25 de ani, cunoscuți sub denumirea comună de „dinți de înțelepciune sau dinți de înțelepciune” .
Dinții combină un rol important în procesul de digestie, aceștia se conformează unei structuri accesorii a sistemului digestiv poziționată în cavitatea bucală acordând denumirea de „aparat de mestecat” ca și funcția de măcinare a alimentelor consumate pentru același lucru cu ajutorul limbii și al salivei formează bolusul alimentar, care va merge la esofag și mai târziu la stomac unde, atunci când se unește cu acidul clorhidric (HCL), nu mai este numit bolus alimentar și este denumit „chyme” , mestecat Este, de asemenea, un proces important în stimularea producției de acid clorhidric, pregătirea stomacului pentru a primi alimente.
Practic se pot defini trei zone: coroana fiind partea vizibilă a dintelui, gâtul care constituie uniunea dintre coroană și rădăcină, în cele din urmă rădăcina dintelui fiind această parte cea care este implantată în gingie.