Moneda națională a statelor aparținând Greciei și a unor regate de origine asiatică este cunoscută sub numele de drahmă; Circulația sa ca bani naționali a început aproximativ în secolul al V-lea înainte de Hristos, în special era cunoscută sub numele de „tetradrahmă ateniană”, aceasta deoarece pe una dintre fețele sale avea imaginea zeiței Athena și pe revers avea o imagine a o cască de război. După valoarea lor , drahmele au prezentat diferite măsuri și diferite greutăți, cei mai folosiți au fost atenienii cu o greutate de 4 grame de argint; pe vremea când s-a stabilit guvernul lui Alexandru cel Mare, dracma nu era folosită doar în Grecia A fost aplicată și în națiunile asiatice holistice, în cadrul cărora moneda arabă a fost deplasată și înlocuită de dracmă.
De-a lungul anilor, dracma a continuat să stea ca moneda legală a Greciei, perioada de circulație a început pe 8 februarie 1833 până la 1 ianuarie 2002, la acea dată dracma a fost înlocuită cu euro. Conform evaluării sale, se poate spune că perioada dracmei este împărțită în trei etape:
Din 1833-1944, aceasta este perioada în care dracma a fost consolidată ca moneda oficială a Greciei, după independența sa, dracma a înlocuit fenixul (monedă impusă de Ioannis Kapodistrias, în 1828); până atunci banii respectivi erau conjugați într-un sistem „bimetalist” (conjugare între argint și aur), unde fiecare monedă avea un raport de 5: 1 (pentru fiecare 5 porții de argint, se îmbină cu o porțiune de aur).
În perioada 1944-1954, această perioadă a fost produsul devalorizării semnificative a drahmei care a fost evidențiată, după cel de-al doilea război mondial, în această schimbare a fost trimisă pe piață „noua drahmă”, care avea o valoare de peste 500.000 de drahme vechi Aceasta a fost o măsură disperată în căutarea menținerii încrederii locuitorilor în moneda lor locală, deoarece aceștia au preferat să gestioneze aurul și monedele străine.
Din 1954 până în 2002, conform inflației puternice pe care Grecia a prezentat-o, a fost semnat un acord cu Statele Unite denumit „acorduri Bretton Woods”, care avea ca scop egalizarea dracmei cu dolarii, în cele din urmă guvernul elen a decis schimbă drahmele cu euro și astfel să-ți păstrezi starea de inflație constantă.
