Ştiinţă

Ce este ecolocalizarea? »Definiția și sensul său

Anonim

Termenul ecolocație este format din două concepte, ecou și localizare. În acest fel, vorbim de ecolocație pentru a exprima capacitatea de a percepe spațiul percepției undelor sonore care sunt generate în ea.

Această abilitate este caracteristică unor animale, cum ar fi liliacul sau delfinul. Liliecii se orientează cu o precizie absolută în întuneric datorită acestui sens.

Acest sistem le permite să vâneze insecte care sunt invizibile pentru alte animale și să se miște cu o utilizare redusă a vederii. În cazul delfinilor, aceștia au un sistem sonar extrem de sensibil, care le permite să se deplaseze prin adâncurile mării, să vâneze prada și să evite obstacolele. Atât liliacul, cât și delfinul emit explozii sub formă de impulsuri sonore și acest lucru le permite să obțină informații din spațiul fizic care le înconjoară (revenirea ecoului este ceea ce le oferă toate informațiile).

Multe specii de lilieci folosesc ecolocația pentru a se orienta și a determina dimensiunea, viteza și direcția prăzii lor. Produce sunete ultrasonice din laringe, emise de nas sau gură, deși mecanismul de producție nu este cunoscut. Sunetele lor pentru ecolocație sunt în 20-100 kHz banda.

Deoarece sunetul se deplasează mult mai repede prin apă decât în ​​aer, ecolocația este unul dintre cele mai importante simțuri pentru membrii subordinei Odontoceti.

Delfinii emit seturi rapide de impulsuri ultrasonice atunci când localizează prada. Nu contează dacă hrana lor potențială este prea agilă sau dacă apele sunt prea întunecate sau tulburi, ecolocația permite identificarea dimensiunii, formei, compoziției, vitezei și direcției prăzii; în consecință, delfinii sunt capabili să învețe tipul de ecou pe care îl emit anumite animale, cu care își pot recunoaște prada preferată.

Delfinii fac clic și așteaptă revenirea ecoului (întârzierea ecoului). Timp între două clicuri este mai scurtă atunci când delfinul se apropie de ținta (Hughes, 1999). Există experimente care arată că întârzierea ecoului este constantă în timp dacă punem un obiect la o distanță constantă. Dacă eliminăm obiectul, întârzierea ecoului nu se schimbă (Au, 1993). Durata clicurilor este de 70-100 de microsecunde.