Econometria este o știință dedicată explicării și prezicerii fenomenelor economice, prin utilizarea modelelor reflectate în formă matematică și utilizarea procedurilor de estimare statistică și contrast. Econometria a apărut în secolul al XX-lea ca o necesitate, având în vedere marile progrese pe care le obținea statisticile, pe lângă faptul că teoria economică oferea tot mai multe teorii noi, care trebuiau să fie contrastate cu realitatea.
De aceea, economistul Ragnar Frisch a început în 1920 studiul econometriei.
Această ramură a economiei folosește modele matematice și statistice pentru a examina, interpreta și face predicții despre procedurile economice, prezicând variabile precum ratele de schimb, ratele dobânzii, prețurile bunurilor și serviciilor, costurile de producție, reacțiile a pieței și a efectelor politicilor economice.
În dezvoltarea econometriei, matematica, statisticile și teoria economică sunt combinate, totuși experiența a arătat că fiecare dintre aceste elemente sunt necesare, dar că nu prezintă o condiție suficientă pentru a înțelege cu adevărat relațiile cantitative ale contextului economic modern. Este amestecul acestor trei elemente care alcătuiesc un puternic analiză instrument.
Există diferite tipuri de econometrie:
Econometrie teoretice: este utilizat în evoluțiile metodologice, în scopul de a măsura afinitățile de origine economică, care sunt stabilite în modelele econometrice. În scopul de a face acest lucru, este necesar să se aibă colaborarea altor științe, cum ar fi matematică și statistică. Unul dintre cele mai tipice exemple este cel al celor mai mici pătrate.
Econometrie aplicată: în acest caz, mecanismele de econometriei teoretice sunt aplicate pentru analiza specifică a anumitor zone economice și de investiții, cum ar fi de aprovizionare și a cererii, investiții, producție, etc.
Datorită complexității studiului său, sunt prezentate diferite abordări pentru a întreprinde procesul metodologic, cu toate acestea, metodologia tradițională prevalează atât pentru cercetarea economică, cât și în celelalte domenii asociate. La rândul său, această metodologie este ghidată de un set de orientări precum: enunțuri de ipoteze, explicații ale modelului matematic, explicații ale modelului econometric, acumularea de date, evaluarea parametrilor modelului econometric, elaborarea și testarea ipotezelor, predicție și aplicarea modelului.
