Boala Lyme, numită și borrelioză Lyme, este numele prin care este cunoscută o boală infecțioasă cauzată de diferite specii de spirochete aparținând genului „Borrelia” care prezintă diferite imagini clinice, cea mai importantă fiind dintre ei B. burgdorferi, Borrelia afzelii și Borrelia garinii. Acestea sunt transferate oamenilor de specii foarte diverse de căpușe; în principal pe continentul european, este transferat de Ixodes ricinus și în proporții mai mici de I. persulcatus, în timp ce în America de Nord principalul responsabil este I. scapularis.
Aceasta este o zonoză, deoarece este transmisă în mod natural la om de la animalul purtător, care acționează ca un rezervor pentru spirochete, rozătoarele sălbatice și cervizele fiind principalul responsabil.
Aceasta este cea mai răspândită boală transmisă de căpușe în Statele Unite și Europa. La om, poate afecta pielea, sistemul nervos, mușchii scheletici și, de asemenea, inima, din acest motiv specialiștii o clasifică ca o boală multisistemică.
Primele studii ale acestei boli au fost efectuate în 1883 de Alfred Burchwald, iar în 1902 Karl Herxheimer și Kuno Hartmann au contribuit și ele la cercetare, iar în 1909 au fost Benjamin Lipschutz și Arvid Afzelius, care și-au oferit contribuțiile, acestea fiind în cele din urmă, cei responsabili de descrierea eritemului migrant cronic în Europa. Un an mai târziu, Afzelius a început să descrie asocierea acestor leziuni cu mușcătura cauzată de căpușă.
În anii 1970, au fost efectuate diverse studii în care a fost posibil să se studieze peste 50 de pacienți cu diagnosticul presupus de artrită reumatoidă juvenilă la rezidenții a trei comunități învecinate situate în orașul Connecticut, în Statele Unite: fiind orașele Old Lyme, Lyme și East Haddam selectate. Cei responsabili de investigații au descris infecția într-un mod destul de detaliat, precum și asocierea acesteia cu un vector, astfel încât boala a fost numită după localitatea Lyme.
