Vorbim de spirit către partea non-corporală a ființei, este un abstract, este partea corpului uman care simte și gândește, adică este acolo unde sunt emoțiile și sentimentele ca intelectualitatea unei persoane. Este, de asemenea, considerat spectrul unei ființe umane atunci când moare, este esența sa vitală și primară, ceea ce se numește sufletul unei ființe umane, care se întâmplă să aparțină ființei supranaturale a unui liber arbitru.
Se spune că din spirit vine puterea, curajul și curajul de a acționa, acolo unde nu există limite sau spațiu pentru frică și că exercită voința curajoșilor de a depăși dificultățile. Este sigiliul unei anumite credințe sau credințe, pe motto-ul unei instituții care o recunoaște ca fiind identitatea acesteia, un sentiment profund al unui credit care este acordat pentru ceea ce te face să simți, cum ar fi stima și valoarea unor valori cine îi reprezintă; precum respectul și reputația lor profundă care îi preced înainte de ceva sau de cineva, pentru munca lor, cum ar fi cea a unei comunități care, în manifestările lor față de societatea comună, îi caracterizează ca fiind esența lor cea mai reprezentativă. Atitudinile oamenilor sunt, de asemenea, denumite descriptive; ca un spirit contradictoriu care nu este de acord cu nimic sau se revoltă împotriva unui ordin sau a unei reguli care face contrariul.
Este un cuvânt care derivă din latinescul Spiritus care se referă la respirație, aer, care este un derivat al cuvântului suflă sau respiră aparținând familiei etimologic vorbitoare a cuvântului expiră. Duhul Sfânt în creștinism ca a treia persoană spirituală de aceeași importanță în Trinitate, considerându-l o parte fundamentală compusă din Dumnezeu Tatăl, Fiul Isus și Duhul Sfânt. Natura spiritului se numără printre dimensiunea centrală care codifică și sistematizează informațiile. Dimensiunea psihologică care este inteligența rațională care interacționează cu inteligența emoțională care devine mintea conștientă și dimensiunea metafizicii care atinge integrarea unui sistem și o acceptare ca răspuns la Ființă și modul în care este condiționată și dată concepție înaintea lumii sau a lui însuși.
