Euripide a fost un poet remarcabil, iubitor al genului tragic grecesc antic. El aparținea unei familii umile, profesorii săi erau Anaxagoras, Socrates și Protagoras și Prodicus, a căror pregătire poate fi observată în lucrările sale. Primele sale lucrări au fost puse în scenă, în festivalurile dramatice de la Aticas, acolo a prezentat publicului prima sa lucrare „Los peliadas”, cu această lucrare a participat la un concurs, terminând pe locul al treilea.
După această piesă, au urmat încă nouăzeci și două, dintre care doar șaptesprezece tragedii au supraviețuit. În ciuda acestui fapt, operele lui Euripide nu au atins faima și recunoașterea așteptate. Abia a obținut patru premii la festivalurile anuale organizate la Atena. Deja în amurgul vieții sale, Euripide decide să se mute în Macedonia, pentru a face parte din curtea regelui Archelaus, aceasta este în anul 408 î.Hr. Se spune că aici a murit după ce a fost mâncat de câini.
Opera sa a fost aspru criticată, datorită naturii sale neconvenționale, deoarece personajele sale (eroi și prinți) obișnuiau să mențină un limbaj de zi cu zi. În afară de aceasta, lucrările sale au arătat autonomie a valorilor religioase și morale. Euripide a fost un poet care a reprezentat noile stiluri sociale, morale și politice care se născeau la Atena la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr. El era mai interesat de raționamentul și experiențele omului de rând, mai mult decât de personajele legendare. Euripide și-a tratat personajele într-un mod mai realist.
În lucrările sale, eroul este arătat cu slăbiciunile și infirmitățile sale, dominate de emoții întunecate și secrete, care nu-i permit să-și înfrunte destinul, de care este eliberat în cele din urmă, grație medierii zeilor la finalul lucrării.
Din păcate, Euripide a fost un poet neînțeles pentru timpul său, cu toate acestea, el a devenit un exemplu urmat de mulți latini tragici, pentru a influența mai târziu în timpul neoclasicismului și romantismului german.
