În forma sa de definiție, exaltarea, cunoscută și sub numele de exaltare sau exaltare, este actul de a lăuda o persoană, de a-i sublinia abilitățile sau calitățile pe care le posedă ca persoană. În același sens, cuvântul este folosit și pentru a vorbi despre exagerarea caracteristicilor sau abilităților pe care le are un individ sau un lucru. Exaltarea este, de asemenea, starea sufletească în care o persoană, datorită circumstanțelor care pot sau nu să fie străine persoanei sale, își pierde moderația atunci când se exprimă și calmul limbajului său corporal; astfel, el este dedicat aruncării de insulte, în compania unui ton ridicat al vocii și a mișcărilor corporale violente.
Înălțarea ca proces de laudă este un termen propriu creștinismului. În catolicism, intrarea în cer este considerată ca un fel de exaltare din partea lui Dumnezeu. Este pentru sfinții și oamenii cărora li se aplică acest cuvânt, deoarece sosirea lui Iisus Hristos în Rai se numește „înălțare”, în timp ce cea aparținând Fecioarei Maria este numită „presupunere”. În plus, unele sărbători religioase catolice poartă și acest nume. În doctrina mormonă, la rândul ei, exaltarea se referă la credința că toate ființele umane pot deveni asemenea lui Dumnezeu.
Ca o emoție, exaltarea este o excitare excesivă a dispoziției. În general, acest lucru se întâmplă din cauza unor circumstanțe externe oamenilor care îl experimentează; totuși, prezența unei tulburări mentale poate declanșa acest tip de comportament fără un motiv aparent. În acest caz, este recomandabil să mergeți la un profesionist din domeniul sănătății mintale, astfel încât să poată oferi un diagnostic precis.
