Umaniste

Ce este fanatismul? »Definiția și sensul său

Anonim

Când vorbim despre fanatism, ne referim la comportamentul pasional al fanaticului. Aceasta este o atitudine care se manifestă cu pasiune excesivă, irațională, excesivă și, în multe cazuri, este prezentată în apărarea unei idei, teorii, stil de viață, cultură, printre altele. La rândul său, fanaticul este o persoană care își apără euforic și exagerează convingerile, ideile și opiniile, cu privire la o anumită problemă, se aplică și acelor indivizi care sunt orbiți entuziaști sau preocupați de ceva special. Potrivit unor experți, fanatismul reprezintă unul dintre cele mai mari pericole din societatea actuală, totuși nu este o problemă nouă, deoarece practic, chiar din originile oamenilor, a fostprezente, atât în ​​aspecte precum religia, cât și în politică și sport.

În ceea ce privește fanatismul religios în mod specific, acesta este poziționat ca unul dintre cele mai vechi și cele mai controversate. Una dintre caracteristicile care se remarcă cel mai mult este lipsa de întrebări absolute, deoarece acestea sunt în general credincioși ortodocși și admit dogmele unui un mod care poate fi foarte periculos. Unele dintre comportamentele extremiștilor religioși pot include acțiuni precum autoflagelarea, precum și masacre mari, precum atacuri, printre altele. Fanatismul religios este văzut în prezent ca unul dintre marile rele cu care lumea trebuie să se confrunte. Un exemplu clar al acestui rău este fanatismul musulman, care implică sacrificarea propriei vieți a fanaticului, cu scopul de a obține o viață dincolo de această lume.

În ceea ce privește fanatismul politic, este o variantă foarte asemănătoare în ceea ce privește structura proprie a fanaticului, însă de data aceasta se află în partid, care se află de obicei sub figura unui lider cu mare carismă, unde fanaticul găsește sensul total și absolut al vieții, unde ia și cauza ca fiind a sa și o menține indiferent de consecințe.

Experții în psihologie afirmă că fanatismul apare datorită nevoii de securitate pe care o prezintă majoritatea oamenilor, cărora tocmai le lipsește nesiguranța. Se poate spune că este un fel de compensare care răspunde unui sentiment de inferioritate.