Un sistem economic implementat în secolul al XVIII-lea este cunoscut sub numele de fiziocrație, care se caracteriza deoarece se credea că sursa banilor provine exclusiv din origine naturală, din acest motiv se credea că exploatarea agricolă era sursa de cea mai mare importanță economică și de aceea a fost cel care a generat bogăție. Conform ideologiei sale, piața fără intervenția entităților guvernamentale ar avea o funcționare perfectă în mod natural. Școala fiziocratică a fost creată în Franța de François Quesnay în 1758. În ceea ce privește originea etimologică a termenului, acesta provine din limbaGrecesc și este compus din trei elemente, primul este „physis” care înseamnă natură, urmat de „kratos” a cărui traducere este putere și, în cele din urmă, există sufixul „ia”, care înseamnă calitate.
După cum s-a menționat mai sus, tatăl fondator al școlii fiziocrate a fost François Quesnay, însă alături de el au fost și Anne Robert Jacques Turgot, Anne Baron de Laune și Pierre Samuel du Pont de Nemours. Potrivit gândirii sale, dezvoltarea corectă a economiei într-o țară ar avea loc dacă guvernul nu ar interveni în astfel de chestiuni, în plus față de acest sistem, acest sistem a fost caracterizat și pentru că se bazează exclusiv pe exploatarea agriculturii ca sursă de venit, argumentând că În această ramură economică, veniturile ar putea depăși cheltuielile necesare în procesul de producție, ceea ce a generat un surplus de avere.
Este important de menționat că la acel moment Revoluția industrială nu apăruse încă, prin urmare nu existau modalități de a confirma viabilitatea pe care o avea sectorul industrial în dezvoltarea economică a lumii. Fiziocrația se remarcă și pentru că promovează o economie de piață liberă și în care statul nu are nicio participare la chestiuni economice.
Această ideologie s-a arătat, de asemenea, într-o opoziție absolută față de mercantilism, care se caracterizează prin promovarea unui stat care va fi responsabil de impunerea măsurilor protecționiste, ceea ce implica faptul că statul se amestecă în ceea ce a fost producția și distribuția de bunuri și servicii., care a generat o scădere a economiei și, în consecință, bogăția în general a scăzut.
