Pentru a defini Forța Centrifugă, pare imperativ mai întâi să definiți rapid fiecare dintre termeni separat, pentru a dezvolta un concept schematic al relației dintre aceste două cuvinte.
Forța este o magnitudine, asociată cu munca depusă pentru a modifica sau modifica starea sau poziția unui anumit element, care are propriile sale caracteristici și care definesc posibilitatea ca o forță să poată fi executată. Centrifuga ne spune că vine din ideea că obiectul la care se aplică forța se îndepărtează de centru generând o rază care se prelungește pe măsură ce forța crește.
Forța centrifugă se bazează pe o axă de referință cu o axă rotativă, în raport cu care obiectul care se rotește în jurul acesteia creează o forță care nu este vizibilă spre exterior, se presupune în studiu că particula menționată este legată de axă, creând o model de revoluție paralel cu locul în care își are originea forța.
Aparținând mecanicii newtoniene, Forța centrifugă și opusul Forța centripetă sunt magnitudini față de care senzația nu este apreciată din punctul de vedere al unui spectator. Forța centrifugă deplasează corpul prin inerție în afara axei, deoarece gravitația și greutatea permit acest fenomen să apară, totuși, oricine vede comportamentul obiectului din afara axei, nu va percepe atracția unui vid inexistent care trage corpul de pe axa sa.
Acest principiu, deși neobișnuit datorită descrierii sale atotputernice, recreează funcții în mecanisme de ieșire de zi cu zi foarte remarcabile. Forța centrifugă este foarte obișnuită să se vadă în șaibe cu cadă cu un copac în centru, acestea se rotesc rapid, astfel încât apa să iasă din haine, aceasta pentru a usca hainele, rămâne lipită de cilindru Se învârte la viteză mare în timp ce apa alunecă prin țesătură. Acest mecanism poate crea, de asemenea, energie termică, încălzind obiectul care se află în centrifugă. Forța centrifugă nu menține o mișcare perfect circulară a obiectului de la sine, este forța centripetă care se ocupă de asta.
