Pentru ființele umane, atât inteligența, cât și voința sunt doi dintre cei mai importanți stâlpi ai dezvoltării personale. Pe de o parte, inteligența este responsabilă de acționarea ca lumină a voinței, deoarece, prin reflecție intelectuală, un individ poate avea mai multe informații pentru a lua o decizie. În timp ce forța voinței este complet personală și, prin urmare, nu poate fi transferată. Aceasta înseamnă că decizia de a crește ca persoană, de a te îmbunătăți și de a merge mai departe decât crezi este total personală și netransferabilă. Un exemplu în acest sens este atunci când un individ îl încurajează pe altul să renunțe la vicide alcool, însă, dacă persoana respectivă nu dorește să atingă acest obiectiv din motivația interioară, atunci inițierea unui astfel de act va fi imposibilă.
În momentul în care o persoană decide să-și antreneze puterea de voință, se poate surprinde cu rezultatele pe care le va obține prin efort și tenacitate. Forța de voință poate fi descrisă ca un motor necesar în toate domeniile vieții, adică nu servește doar la aplicarea ei la nivel personal , ci și în domeniul profesional. În viața de zi cu zi a unei persoane, pot exista obstacole și conflicte cu care ființa umană se poate confrunta ca erou, asta pentru că nu există o forță mai mare decât voința.
Deși există un număr mare de oameni care tind să vadă autocontrolul și autodisciplina ca modalități de a se priva de anumite lucruri, de a-și restrânge propria libertate, realitatea este că autocontrolul este mai mult legat de capacitatea de a gestiona obiective decât ei se află în conflict, iar acest lucru face ca individul să se simtă bine cu sine.
În plus față de cele de mai sus, trebuie remarcat faptul că voința ne permite, de asemenea, să reflectăm asupra propriei noastre stări de spirit, ceea ce permite persoanei să nu fie depășită de descurajare în fața unei situații dificile sau să controleze starea de spirit proastă care este generată din furie cu un alt individ.
