Un element chimic cu un număr atomic de 64 și greutate atomică echivalentă cu 157,2, primește numele de Gadolinium și este reprezentat de simbolismul Gd, acest compus chimic aparține grupului de lantanide și numele său îl onorează pe omul de știință din Suedia J. Gadolin, care a fost în mod natural primul care a izolat gadoliniu într-o formă pură, deoarece în natură poate fi găsit doar sub formă de sare cu alte elemente.
Acest metal are o culoare alb-argintiu, se caracterizează prin faptul că este total ductil și maleabil, starea sa cea mai găsită este oxidată (Gd2O3) fiind puternic magnetică pentru fier atunci când are o temperatură scăzută, obținerea acestuia se realizează în principal din nisip monazit. Acest element poate fi utilizat pentru fabricarea tijelor de control în reactoarele nucleare, datorită capacității sale largi de a captura numeroși neutroni termici, totuși izotopii ideali pentru această lucrare sunt gadolinium 155, gadolinium 157 și aceștia nu se găsesc în cantități abundente fiind principalul motiv pentru care controalele nu au o putere durabilă.
O altă utilizare care poate fi atașată acestui element este în construcția de cuptoare cu microunde, gadoliniu în combinație cu granate formate de itriiu care, atunci când sunt iradiate de un fascicul de lumină, vor emite raze cu valori termice ridicate. În același mod ca și compușii aceluiași grup, gadoliniu poate fi utilizat pentru a realiza ecrane de televiziune. Gadoliniu este, de asemenea, utilizat pentru contrastul radiografiilor corporale, acest compus chimic, atunci când este inoculat intravenos, permite o mai bună apreciere a imaginilor atunci când se realizează imagistica prin rezonanță magnetică, în special în observarea unor zone precum: tractul gastrointestinal, vasele de sânge în generale (artere și vene), pot fi observate și țesuturile moi, cum ar fi mușchii, grăsimile și pielea, țesutul cerebral și glandele mamare.
La fel ca toate grupurile de lantanide, principalele organe care pot fi afectate de acest element sunt sistemul respirator și țesuturile interne precum ficatul, la nivel de mediu poate afecta în principal animalele acvatice și produce condiții în sol, ceea ce va duce la crește concentrația acestui element la oameni atunci când intră în contact cu ambele medii.
