Etimologic, cuvântul glandă provine din latinescul „glandula” , care este diminutiv al „glandului” sau „glandis” care înseamnă „ghindă”. „Glandula” în latină care înseamnă „ghindă” a fost aplicată anterior amigdalelor, apoi a început să fie aplicată oricărui organ a cărui funcție este de a produce o secreție care se varsă pe piele, mucoasă sau sânge. O glandă este orice organ vegetal sau animal, alcătuit în esență din celule diferențiate ale țesutului epitelial, care este responsabil pentru secretarea și producerea substanțelor esențiale pentru funcționarea corpului și expulzarea celor inutile.
Glandele pot fi clasificate ca: glande endocrine sau închise, acestea nu au conductă și își descarcă secreția în capilarele care înconjoară glandele. Există, de asemenea, glandele mixte, acestea sunt cele care în structura lor pot produce atât produse care sunt secretate în exterior, cât și în sânge. Pe de altă parte sunt glandele exocrine sau glandele deschise, care își secretă produsele către un tub excretor care le secretă produsul atât la suprafață, cât și în lumenul unui organ gol. Aceste glande exocrine sunt împărțite în funcție de diferitele mecanisme ale acestora pentru a descărca produsele lor secretate, de exemplu, avem apocrine care se referă frecvent la glandele sudoripare, acestea fac parte din celulele corpului care se pierd în procesul de secreție; apoi îi avem pe holocrini, întreaga celulă se dezintegrează pentru a excreta conținutul ei, ca în glandele sebacee găsite în corionul pielii; și în cele din urmă merocrinele aici celulele își secretă substanțele prin exocitoză, la fel ca în glandele mucoase și seroase.
Glandele pot fi, de asemenea, împărțite în unicelulare și multicelulare, în funcție de numărul lor de celule, unicelulare sunt celule individuale care sunt distribuite între celule nesecretante, cum ar fi celulele calice. Și multicelularul, care are mai multe celule, poate fi diferențiat între dispunerea celulelor secretoare și dacă există sau nu ramificație a canalelor secretoare.
