Termenul Hamsa este de origine arabă și semnificația sa este „cinci”, referindu-se la cele 5 degete ale mâinii. Acest lucru este prezent în diferite doctrine orientale, precum iudaismul, islamul și budismul, fiecare având propriul său sens. Hamsa este, de asemenea, cunoscută sub numele de „mâna lui Miriam”, în special în cultura evreiască, și ca „mâna lui Fatima” de către musulmani, în timp ce în budism este numită „Abhaya Mudra”. Acest simbol este utilizat în general în industria bijuteriilor și tapiseriei. Simbolismul său este protecția și este folosit în mod obișnuit ca apărare împotriva ochilor răi, în principal de evrei, creștini și musulmani.
Hamsa Ca atare, este adoptată ca amuletă pentru protecția ochiului rău sau a oricărei nenorociri. Simbolul „mâinii hamsa” se caracterizează prin reprezentarea designului unei mâini drepte simetrice cu cinci degete: degetul mijlociu în centru, degetul inelar și degetul arătător pe ambele părți, puțin mai scurte decât inima și egale unul cu celălalt și, în cele din urmă, la capete două degetele mari, de dimensiuni similare și ambele prezintă o curbură exterioară a mâinii.
În cadrul hamsa, este posibil să se găsească alte simboluri, cum ar fi ochii, stelele lui David, peștii și alții, cu scopul de a-și întări puterea, trebuie remarcat faptul că are un număr mare de reprezentări. Un exemplu în acest sens este atunci când este reprezentat cu degetele împreună. Pentru oameni, hamsa este o amuletă care este folosită pentru noroc, în cazul în care are degete separate, este folosită pentru a îndepărta energiile negative.
Ca amuletă, hamsa a fost purtată de cartaginezi încă din 820 î.Hr. și în timp ce în regiunea de nord a continentului african a fost asociată cu un atribut al zeiței Tanit; mai târziu a trecut la berberi și maghrebieni.
În urma unor astfel de evenimente, culturile evreiești și arabe l-au adoptat ca motiv independent. Se crede că a fost încorporat în aceste culturi ca evocare a motivului cunoscut sub numele de mâna lui Dumnezeu, a cărui origine este legată de aniconism.
