O ipotecă constă în primirea de bani de la bancă și aceasta în schimbul datoriei în timp ce este anulată corespunde unei garanții sub formă de bunuri materiale: o casă, o mașină, un teren sau o proprietate care depășește sau este egală cu suma datoriei. Persoanei îndatorate i se acordă un termen de plată, dacă nu respectă reglementările, banca intră în posesia definitivă a garanției.
Ipoteca este un tip de datorie, doar că diferă de datoriile naturale, deoarece are garanția, excepția pentru entitatea care face împrumutul (banca) că împrumutul este sigur și că, dacă persoana îndatorată eșuează, bunul care ipoteca va servi drept plată a datoriei. Când banca intră în posesia proprietății sau a proprietății, oferta o vinde sau o atribuie ca metodă de credit altcuiva pentru a acoperi ceea ce nu a putut fi anulat.
Aceleași bănci, atunci când atribuie credite pentru achiziționarea de bunuri imobiliare sau auto, le ipotecează și atribuie termeni și comisioane pentru a le anula, în acest mod, desigur, acest lucru reprezintă un profit considerabil pentru bancă, dar un confort mai mare pentru cel care decide să investească în acest tip de modalitate de credit pentru a-și obține propriile lucruri. Odată plătite toate principalele și dobânzile, ipoteca este fără efect.
Un credit ipotecar este alcătuit din 3 elemente fundamentale, capitalul, adică suma de bani pe care banca sau entitatea a împrumutat-o persoanei care a solicitat-o, timpul stipulat și stabilit de bancă sau entitate pentru anularea creditului și a dobânzii, Acesta reprezintă profitul direct al băncii, aceste dobânzi pot fi variabile sau constante în funcție de rata fixă și de motivul creditului.
