Umanismul este un curent filosofic care sa născut în Italia, în secolul al 15 - lea în timpul perioadei Renașterii, această mișcare se bazează pe valoarea de umane ființe, oferind o mai mare importanță pentru gândirea critică și rațională, mai presus de toate superstiție sau dogmă. Prin intermediul ei s-a căutat transferul de cunoștințe, ceea ce l-a făcut pe bărbat un subiect cu adevărat uman și natural.
Odată cu trecerea timpului și grație progreselor tehnice, progresului comerțului și al comunicațiilor, care a început să se înceapă în secolul al XV-lea, omul a început o etapă de transformare a gândirii; asta i-a permis să vadă dincolo de orice doctrină religioasă, dând o mai mare importanță părții umane. De acolo au început să apară mișcări precum protestantismul, care a împărțit biserica creștină împărțind-o în catolici și protestanți, provocând o scădere a puterii sale.
Odată cu modernitatea, omul a devenit mai interesat de dezvoltarea științei și a artelor, ceea ce a provocat schimbări importante în diverse domenii, cum ar fi renașterea artistică și renașterea artei grecești și romane.
Umanismul se caracteriza prin: libertatea de a gândi dincolo de orice credință. Iubirea puternică a naturii. El a fost interesat de dezvoltarea inteligenței, care a implicat exercitarea științei, analizei și interpretării. Înclinare spre studiul limbilor clasice, precum greaca și latina; considerate ca baze ale limbajelor moderne.
Funcția sa principală a fost recuperarea istorică a tuturor disciplinelor, care a permis învățarea antichității clasice și a filosofiei greco-romane.
În context educațional, umanism promovat schimbări mari: a predării rigide modelul a fost înlocuit de individualitatea fiecărei persoane și de învățare a fost axat pe formarea oamenilor care doresc să dezvolte un model de viață mai activă în cadrul comunității civile; indivizi care aveau încredere în ei înșiși și care erau capabili să distingă între bine și rău.
În domeniul literar, umanismul s-a putut răspândi mai rapid datorită invenției tiparului, cei mai mari precursori ai acestuia fiind: Dante Alighieri, Giovanni Boccaccio și Francesco Petrarca.
