Este un set de numere grupate, care alcătuiesc un cod de uz internațional, care permite identificarea unui cont bancar către toate țările din lume în ceea ce privește plățile internaționale, codul IBAN a fost creat de Comitetul European pentru Standarde Bancare și Acronimul este derivat din „Numărul contului bancar internațional” în limba engleză, grație plăților către bănci și bănci de economii care au fost automatizate.
În trecut, pentru a identifica contul unui anumit client, acesta se făcea prin CCC (Customer Account Code), care consta din 20 de numere care erau utilizate pentru a identifica anumite conturi într-un mod mai simplu, pe lângă faptul că permiteau procese pe scară largă de transfer, încasări, plăți în numerar. Acest set de numere era format din 4 numere inițiale care identifică banca căreia îi aparținea, următoarele 4 cifre identifică sediul și ultimele 10 numere sunt cele care reprezintă contul în sine. Eliminarea CCC a fost în principal datorită creării de „Zona Unică de plăți în euro“, care a fost nimic mai mult decât o singură zonă de plată europeană, ceea ce a facilitat colecții, transferurile și plățile laÎn același mod în care s-a făcut într-o țară, pentru ca acest lucru să fie posibil, a fost necesară unificarea structurii conturilor bancare, atunci a apărut codul IBAN.
Acest cod poate fi identificat strict în cont bancar, dar de la acesta orice persoană cu cunoștințele necesare puteți obține datele de la bancă și sediul căruia îi aparține numărul utilizând un alt cod numit BIC (Bank Cod de identificare) care constă din între 8 și 11 numere.
În toate țările lumii există sisteme și reguli care sunt utilizate pentru identificarea conturilor bancare, dar în fiecare stat regulile sunt diferite și nu pot fi aplicate într-o altă țară decât cea în care a fost emisă regula respectivă, toate acestea înseamnă o întârziere în dezvoltarea economică a acestor națiuni. IBAN reprezintă o soluție la aceste probleme, cu contribuții precum transmiterea corectă a datelor cu privire la numărul de conturi, scăderea imputării erorilor, precum și viteza cu care tranzacțiile și scăderea costului efectuat al acestora.
