Impasibilitatea este o atitudine pe care persoana și-o asumă și care constă într-o lipsă de emoție, apatie sau poate o mică indiferență față de tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Persoana impasibilă are capacitatea de a preveni orice stimul extern să îi afecteze starea de spirit. Într-adevăr, această clasă de oameni, umblă prin viață într-un mod „neutru”, unde nimic nu pare să o modifice.
Când un individ nu este dezamăgit de ceea ce se întâmplă în mediul său și nu încearcă să găsească o modalitate de a modifica acea situație, renunțând la ceea ce ar putea deveni, contribui sau modifica în mediul său, el transmite cumva un mesaj distorsionat către alții, întrucât această atitudine singurul lucru care exprimă este că oricine poate face orice vrea pentru că nu este cu adevărat interesat, nu va ridica niciun deget pentru a o schimba.
De exemplu, dacă vine un tânăr și ia un dulce de la altul și vede că nu face nimic pentru a se apăra, primul tânăr de-a lungul timpului nu-i va mai lua unul sau doi, va lua tot ce vrea, din moment ce nu știe nu-ți vor face nimic. Aceasta va stabili un comportament în care unii vor fi supuși de alții, situație care în timp va fi puțin dificil de schimbat.
Orice legătură de supunere între indivizi fie că este vorba de familie, muncă, școală, cuplu, politică etc. Când unul dintre ei prezintă un comportament impasibil față de ceea ce i se întâmplă, îi trimite celuilalt un mesaj că poate continua să acționeze așa cum a făcut, deoarece nu vor exista consecințe. Toate aceste relații sunt structurate progresiv consolidând o instabilitate evidentă a puterii, în rândul celor care doresc să domine, fie prin violență, șantaj etc. Și presupunerea slabă care tolerează, este de acord și permite acea relație dezechilibrată.
