Are două utilizări sau semnificații. În primul rând, reprezintă tot ceea ce are o durată nelimitată sau infinită și, pe de altă parte, din perspectiva religioasă sau credincioasă, termenul este folosit pentru a reprezenta sau a cataloga ceea ce este nemuritor sau etern.
Nemuritorul poate fi obiectiv sau subiectiv, în funcție de modul în care persoana decide să folosească cuvântul, folosind rațiunea, faptele și dovezile pentru a-l confirma sau fiind lăsat dus de sentimente, emoții sau gânduri.
Când este folosit în mod obiectiv, termenul este folosit în mod obișnuit pentru a indica ceva sau un obiectiv care a avut o durată în planul universal, adică că a existat în trecut, continuă să existe în aici și acum și arată că va continua să existe în viitor, arătând astfel o durată de viață sau o prezență nelimitată sau infinită. Un exemplu în acest sens poate fi soarele, planeta Pământ, luna și planetele.
Este obiectiv, deoarece este perceptibil, există dovezi și oricine poate confirma că ceea ce se spune este adevărat, deoarece rațiunea este folosită.
Pe de altă parte, există nepieritorul care datează de la subiectiv, adică din ceea ce este gândit sau simțit, care este adesea dat de sentimente sau credințe, acestea din urmă împărtășite de altcineva și adoptate de individ.
Ambele, sentimente și credințe, arată că sunt induse sau că reprezintă o stimulare sau prezența unui agent extern.
În consecință, ceea ce este considerat astfel este expus ca nepieritor, din propriile motive, indiferent de faptul că are dovezi. Un exemplu în acest sens poate fi prietenia sau iubirea nemuritoare, catalogată astfel de cineva, când sentimentele îl invadează.
Pe de altă parte, Dumnezeu, fecioara, zei ai mitologiei grecești, care au legătură cu religia și cu gândul sau credința, sunt înțelese ca nepieritoare.
În ciuda celor de mai sus, termenul a depășit și a început să fie folosit în companii, având o conotație economică. De exemplu, companiile au început să numească „produse nepieritoare” acelora care reușesc să-și păstreze proprietățile (miros, gust, consistență) pentru o perioadă lungă de timp, înainte de expirare, descompunere sau stricare.
