Internalizarea este acțiunea prin care o persoană asimilează un fapt sau o informație dată. Pe scurt, ființa umană care trăiește conștient și se reflectă în propriile experiențe își internalizează și propria viață asimilând informații teoretice și practice despre viață. O intimitate se formează prin obiceiul de a interioriza experiențe, gânduri, credințe și valori.
Interiorizarea presupune să faci ceva extern. Trebuie remarcat faptul că ființele umane nu numai că pot interioriza gânduri și reflecții pozitive, ci și faptul că ființele umane trebuie să învețe să accepte obstacolele care reprezintă o provocare în învățarea lor pe tot parcursul vieții. De exemplu, o persoană care s-a separat de partenerul său trebuie să interiorizeze acea ruptură ca realitate în viața sa amoroasă pentru a merge mai departe.
Procesul de internalizare a unei informații date nu este automat ca cauză și efect. Fiecare ființă umană are nevoie de timpul său și are propriul său proces pentru a accepta un fapt așa cum este. Cu toate acestea, pe calea vieții, o persoană avansează doar atunci când internalizează faptele așa cum sunt, fără a cădea în auto-înșelăciune. Nicio ființă umană nu poate accesa cea mai profundă inimă a altei ființe umane.
Spre deosebire de lumea materială, lumea internă a unei ființe umane este imaterială. Fiind imaterială, ființa umană poate interioriza o cantitate nelimitată de experiențe, experiențe interne, senzații, emoții și reflecții care îmbogățesc mintea și inima valorii experienței.
Când o persoană a interiorizat o anumită realitate, acea realitate face parte din ființa sa într-o măsură mai mare sau mai mică. De exemplu, atunci când o persoană iubește pe alta, interiorizează acea iubire care face parte din nucleul său personal și dă un sens concret vieții sale.
