În adevărata academie spaniolă, cuvântul interpretare este determinat ca „explică sau declară sensul a ceva, dar în principal cel al unui text”, „explică acțiuni, ziceri sau evenimente care pot fi înțelese în moduri diferite”, acest cuvânt derivă din limba latină „Interpretatĭo, -ōnis”. Interpretarea este consecința actului de interpretare, atunci când o persoană interpretează un eveniment, un eveniment sau un defect de un anumit tip de material publicat și devine înțeles și chiar expuse de acea entitate la un nou mod de a fi în măsură să -și exprime, dar fiind într-un mod care este fidel elementului interpretării respective, de aceea este determinat ca interpretare.
Cunoașterea performanței interpretării este opusul operației de reprezentare. Reprezentarea constă în prezentarea unui fapt material prin simboluri de natură diversă, în timp ce interpretarea se bazează pe restaurarea sau repararea realității materiale în care constă o reprezentare a obiectivității.
„Interpretarea“ este legată de cuvântul „hermeneutica“, acest cuvânt este determinat ca domeniu care se bazează pe interpretarea textelor, dar, în special, a acelor creații care sunt respectate ca sacru. Din punctul de vedere al filozofiei protejate de „Hans-Georg Gadamer”, care a fost un înțelept german renumit pentru creația sa „adevăr” și „metodă”, care descrie ipoteza adevărului și stabilește tehnici care permit să manifeste universalizarea având capacitatea interpretativă din personalul și specificul istoricității careaptitudinea unui personaj, fapt sau eveniment istoric, real și dovedit.
