Ironia, cunoscută și sub numele de sarcasm, este o figură retorică care implică, într-o frază serioasă cu un ton batjocoritor, opusul a ceea ce se spune. Prin tonul folosit atunci când o spui și gesturile aplicate, ceea ce ne face să știm că ne confruntăm cu o ironie, deși o anumită situație poate explica și utilizarea sarcasmului.
Acesta este un mod fin și delicat de a vă bate joc de ceva sau de cineva, trebuie să fiți atenți, deoarece o ironie este ușor de interpretat greșit de către cei care nu o înțeleg și poate fi chiar luată ca adevăr textual.
Ironia poate fi spontană sau intenționată, generată accidental sau voluntar de către cel care vă pune laolaltă mesajul. Potrivit a ceea ce susțin specialiștii în limbă, ironia ar putea fi descrisă ca acel mesaj care afirmă ceva la suprafața sa care nu este egal cu ceea ce același mesaj vrea să însemne sub el.
Tipuri de ironie care pot fi folosite în circumstanțe diferite. În acest sens, ironia verbală este, fără îndoială, cea mai cunoscută și cea mai ușor de identificat. Acest tip de ironie este cel care este exprimat în limbaj și cel care de cele mai multe ori este intenționat să marcheze un anumit tip de gândire. O expresie clară a ironiei este de a arăta o presupusă bucurie care ascunde supărarea într-o anumită situație, de exemplu atunci când cineva spune „asta este barbar!” și se încearcă referirea la ghinionul sau disconfortul pe care această circumstanță îl generează persoanei.
Apoi, există și ironie situațională, ceea ce se stabilește între ceea ce se spune și ceea ce se face. De exemplu, un caz clar de ironie situațională este atunci când o persoană spune „vreau să mă dedic artei” și apoi ajunge să lucreze într-o funcție administrativă sau de birou.
Poate varia foarte mult în ceea ce privește gradul de ascundere, finețe sau claritate, precum și gradul de complexitate intelectuală. Depinde de un anumit context pentru care este pregătit sau în care este improvizat. Intenția de a fi ironic este de obicei evidentă atunci când are un ton oral, dar poate fi ascunsă și în spatele unui ton neutru. În orice caz, dacă provoacă zâmbetul terților, este pentru că aceștia au o anumită referință sau informație care stă la baza ironiei folosite, iar acest lucru stabilește o anumită complicitate.
