Aceștia sunt oamenii care au sarcina de a da, stabili legile sau regulile generale care guvernează coexistența umană, care aparțin parlamentului între deputați și senatori în funcție de camera la care aparțin, sunt aleși de către popor și de diferitele circumscripții electorale Stat național; munca sa, în afară de împărtășirea și aplicarea legilor, este de a apăra colectivul și parlamentul împreună cu congresul.
Întrucât mai multe persoane sau organisme reprezentative sunt legiuitori în același timp, sarcinile trebuie împărțite și trebuie stabilită o ierarhie la numirea unui prim reprezentant, astfel încât să poată da ordinea necesară, ca aceștia, dând exemplul, să fie guvernați în toate secțiunile adunării, contribuind la menținerea unui echilibru și a păcii în ele, în special în luarea deciziilor importante. Una dintre funcțiile sale importante este aceea de a fi mediator sau interpret al politicienilor și al poporului, canalizarea propunerilor cu preocupările oamenilor și consecințele viitoare ale acestora pentru a obține o bunăstare mai bună pentru sectorul pe care îl reprezintă, precum cetățenii în general. Întrucât credințele, sentimentele și interesele raționamentului individual sunt dezbătute, fiind diseminate către comunitatea care speră să fie ascultată și luată în considerare.
În antichitate, erau cunoscuți legiuitorii greci, care prin ordinea și ierarhia lor erau figuri respectate care făceau și își dădeau propriile legi unor orașe din Grecia, erau considerați funcții de mare onoare publică și fiind conduși de acești prestigioși erau considerați importanți deoarece au impus respect, pentru aceasta și-au adaptat modul de viață cu aceste cerințe, expresia lor a fost că legea este regele și noi suntem guvernați de lege. Regele fiind cel mai înalt legiuitor și acumulând toate puterile, pentru că el era supremul.
În religie sunt cunoscuți legiuitorii credinței, care din cele mai vechi timpuri ai israeliților ca societate au guvernat și au acceptat drept lege poruncile clerului ca sursă de drept și disciplină pentru o viață plină de virtute, având ca obicei să combine legea și mandatele conducătorului și legile sale pentru a-l traduce ulterior în scrierile sale religioase.
