Limba catalană face parte dintr-o imensă varietate de dialecte auzite în prezent în întreaga lume. Originea acestei limbi începe între secolele VIII și IX. Spre deosebire de alte dialecte romanice precum franceza, italiana sau spaniola, primele scrieri realizate cu această limbă au fost făcute în proză, întrucât la acea vreme poezia era scrisă în occitană (limba romanică europeană).
Limba catalană era dialectul unei întregi națiuni din Mediterana, făcând aluzie la coroana catalano-aragoneză, prin care catalană putea ajunge, în perioada medievală, în Valencia, Sardinia, Mallorca, Napoli, Sicilia sau Grecia.
Cu toate acestea, în secolele XIV și XV, lingvistica catalană a fost în plină desfășurare în întreaga Europă. Printre autorii care s-au remarcat în acest dialect se numără scriitorul Ramón Llull, care este considerat tatăl poeziei în limba catalană. Datorită muncii acestui scriitor, limba catalană a început să fie folosită pentru exprimarea ideilor referitoare la diferite ramuri ale cunoașterii, fie în domeniile științifice, fie filosofice.
În ceea ce privește originea, limba catalană este derivată din latină. Cu toate acestea, nu se referă la latina educată, care a fost cea care a fost scrisă. Mai degrabă, se referea la o latină vulgară, adică la cea care se vorbea și este cea care se bazează pe limbile romanice.
Limba catalană se găsește în patru state europene: Spania, Andorra (unde este luată ca dialect oficial), Franța și Italia. Se poate spune atunci că limba catalană are o mare relevanță în toată Europa de Vest
