Termenul Legendă provine din latina legenda (ceea ce trebuie citit), este o narațiune pusă în scris, care trebuie citită sau spusă cu voce tare, la mese sau întruniri publice. Legenda este o nuvelă care poate fi bazată pe evenimente istorice sau situații reale, amestecată cu fantezia creatorului său, care este anonim.
Legenda se naște din înclinația spiritului uman de a explica ceea ce este minunat, ceea ce nu înțelege, spre uimirea sa față de faptele naturale pe care nu le cunoaște. De aceea, legenda, la început, nu este altceva decât povestea primelor lupte ale omului, a ignoranței sale și a dorinței sale de a dezlega acel mister care îl înconjoară și care îl pasionează.
Realitatea, experiența, cunoștințele, lupta pentru a se apăra, sfaturi de la unii bărbați către alții pentru a ști cum să înfrunte viața, toate acestea sunt lucruri de legendă. De obicei se transmite de la generație la generație, aproape întotdeauna pe cale orală, și încorporează adesea adăugiri sau modificări.
Personajele din legende sunt sau au fost reale și acțiunile sau comportamentele lor sunt posibile. Cei mai mulți dintre ei sunt eroi curajoși, puternici și pricepuți, ale căror vieți sunt spuse prin mărirea exploatărilor lor. De obicei își au originea în figuri istorice, precum Regele Arthur, William Tell sau Robin Hood, dar pot fi și ființe imaginare (dragoni, unicorni, spiriduși, sirene etc.).
În rezumat, am putea spune că legenda relatează evenimente care ar fi avut loc în timpuri îndepărtate și că fantezia populară s-a modificat pentru a dobândi un caracter supranatural. Temele sale sunt în principal istorice și religioase.
Timp de secole, legendele au servit ca sursă de inspirație scriitorilor, în special celor din secolul al XIX-lea, care au compilat aproape toate narațiunile tradiționale de acest tip pe care le cunoaștem astăzi. Unii dintre ei, precum Gustavo Adolfo Bécquer, i-au pregătit într-un mod personal, cu care au apărut așa-numitele legende ale autorilor.
În cartografie, legenda este explicația simbolurilor, umbririi și culorilor folosite într-o hartă, care se află de obicei la marginea hărții, în casetele inserate sau pe spatele acesteia și permite facilitarea interpretării și citirii hărții.
