Cuvântul Metafora provine din greaca meta (dincolo) și pherein (transport sau transport). În consecință, este trecerea dincolo; adică să transfere un sens de la un câmp la altul. Metafora constă în transferarea semnificației unei imagini la una figurativă cu o comparație tacită și cu morfologie similară.
De la începuturile sale, conceptul de metaforă a fost astfel prezentat ca instrumentul adecvat pentru a depăși limitele impuse de forma literală a limbajului. Termenul metaforă manifestă prin el însuși capacitatea fundamentală a minții de a exprima relații care transcend semnificația directă sau obișnuită și ne permite să depășim simplitatea adecvării sensului / semnificantului și să construim lumi abstracte.
În lingvistică, metafora este un mecanism de exprimare în care un cuvânt sau un grup de cuvinte trece din propriul context semantic pentru a fi folosit cu un alt sens, fără a exista o comparație directă între elementul pe care îl desemnează și elementul desemnat: transfer simbolic.
Cele două elemente legate între ele sunt similare în unele calități (aspecte fizice, relații, prepoziții etc.), ceea ce se găsește într-unul poate fi descoperit în celălalt. Este posibil ca aceste elemente comparate să aibă puțin în comun, dar familiarizarea cu unul dintre ele permite o mai bună înțelegere a celuilalt. De exemplu; „Băiatul acela este un avion”, această expresie înseamnă că băiatul are o minte foarte agilă (nu putea fi un avion).
Metafora este caracteristică în poezie, poate fi găsită în orice scriere, cu excepția materialelor pur științifice sau matematice. Metaforele pot provoca probleme de compresie pentru acei cititori care nu sunt conștienți de acest mijloc de transmitere a sensului.
În domeniul psihologiei, în special psihanalizei, metafora este asociată cu procesul de identificare. Când ascultă pe cineva, subiectul absoarbe și încorporează cuvântul celuilalt.
