Mita se referă la un sistem de muncă obligatoriu care a existat în epoca colonială, sistemul de muncă menționat a apărut în America, în special în regiunile andine, în perioada inca și în timpul cuceririi spaniole a Americii. Lucrările efectuate au fost publice, deoarece în acest mod tribut a fost plătită în statul.
Cei care aveau obligația de a lucra erau toți acei bărbați căsătoriți care aveau între 18 și 50 de ani, cu abilități de a lucra în mine, la ferme, construcții de temple, poduri, drumuri și ca parte a armatei. Aceste activități de lucru au fost desfășurate în schimburi rotative, iar statul era însărcinat cu asigurarea lucrătorilor cu nevoile lor de bază.
Mita era considerată o mare sursă de venit, aceasta se făcea în ținuturile șefului incaș sau în cea a preoților. Obligația implicată de mita a durat atâta timp cât muncitorii erau pe acele meleaguri, întrucât dacă le-au abandonat (ceea ce se putea face în mod liber) obligația a încetat.
Acest sistem de muncă obligatoriu a continuat în perioada suveranității spaniole, contribuind la dezvoltarea internă a unei economii de piață cu servicii și produse pentru coroana spaniolă. Fiecare grup indigen a oferit coroanei un număr specific de muncitori pentru câteva luni ale anului. Acești lucrători au fost duși din locurile lor de origine în zonele în care au nevoie de serviciile lor.
Mita a decretat cotele de muncă care trebuiau îndeplinite de populația indigenă, în conformitate cu atribuirea făcută de corregidor (funcționar regal însărcinat cu executarea tuturor tipurilor de lucrări publice), ambele pentru serviciul encomendero-ului (el a fost cel care a executat ordinele a regelui) și a latifundiarului sau a latifundiarului. În schimbul forței de muncă, encomendero avea obligația de a catehiza în religia catolică persoanele care i-au fost încredințate.
