Înțelegerea cu adevărat a unei limbi nu a fost o sarcină ușoară pentru cei care și-au petrecut viața studiindu-le. Cu toate acestea, din gramatică au apărut alte discipline care au fost create încetul cu încetul pentru înțelegerea fiecărei limbi, având în vedere și faptul că, din cauza diferențelor în fiecare limbă, studiul nu va fi același în toate cazurile.
Morfosintaxia studiază sensul unei propoziții prin elementele care o compun și regulile care trebuie respectate în limbă.
Morfologia este singura responsabilă pentru evaluarea formei fiecărui element lingvistic al propoziției, indicând tipul de cuvânt căruia îi corespunde (verb, substantiv, adjectiv, printre altele). Sintaxa din partea sa determină funcția fiecărui element din acea propoziție și, în cele din urmă, atunci când se evaluează propoziția din morfosintaxia acesteia, se poate stabili semnificația acesteia, luând în considerare ambele perspective.
Astfel, morfosintaxia corespunde unei ramuri a gramaticii, care unește morfologia și sintaxa, într-o situație în care pot fi efectuate studii individuale, adică studierea numai a morfologiei unei propoziții sau numai a sintaxei acesteia, este posibilă, dar există cazuri în care va fi necesar doar să studiem atât (împreună), cât și nu separat.
Mulți lingviști stabilesc că relația dintre morfologie și sintaxă este atât de strânsă încât este imposibil să le separi și că atunci când studiezi o limbă, aceasta ar trebui făcută prin unificarea ambelor discipline, prin morfosintaxie. Un exemplu în acest sens este studiul unui limbaj polisintetic, unde un singur „cuvânt” este tradus într-o propoziție completă.
Pe de altă parte, morfosintaxia este postulată ca o soluție individuală, deoarece îndeplinește funcția de a studia morfologia și sintaxa „inseparabilă”.
Se spune că existența morfologiei este incontestabilă, cea a sintaxei și cea a morfosintaxiei este dată ca urmare a faptului că există anumite aspecte gramaticale care nu pot fi studiate pe deplin nici din perspectiva morfologică, nici din cea sintactică.
În acest sens, există cei care indică faptul că dincolo de unificarea ambelor studii lingvistice, morfosintaxia funcționează ca un tovarăș esențial pentru ambele, ceea ce completează înțelegerea obiectului studiat.
