În cadrul creștinismului, nestorianismul este o doctrină în care se afirmă că Iisus Hristos formează o ființă cu două naturi complet diferite: aceea de a fi om și divin. Alții preferă să o definească ca Isus Hristos împărțindu-și ființa în două persoane diferite, cea care s-a născut din Fecioara Maria și cea care a fost modelată de Dumnezeu însuși. Această interpretare este în contrast cu cea considerată tradițională, în care așa-numitul Mesia este văzut ca o singură ființă, care își echilibrează condiția de muritor, cu puterile divine care i-au fost acordate. Această laudă provine din grecescul „δύςφύσις”, „dys” (două) și „physis” (natura), cu referire la conceptele pe care le propune.
Între secolele III, IV și V, în știința cunoscută sub numele de Hristologie, unde sunt studiate natura divină și umană a lui Isus, pe lângă participarea sa la evenimente biblice, se deschide o dezbatere cu privire la faptul dacă el posedă o natură unic sau, bine, dacă este o ființă care s-a mobilizat pe Pământ, fiind muritor și o zeitate. Aceasta a avut originea în interpretarea oferită de călugărul Nestorio, originar din Alexandria, care a fost numit la un moment dat ca episcop al orașului. Practic, religioșii au declarat că Isus era pur și simplu un om în care Dumnezeu a venit să locuiască.
Disputa s-a soluționat definitiv cu Sinodul din Efes, unde dezbaterea s-a rotit în jurul titlului pe care Fecioara Maria ar trebui să-l primească oficial, fiind Maica lui Isus sau Maica Domnului. Astfel, natura lui Isus ar fi complet definită. „Maria, mama lui Dumnezeu”, a fost decisă în cele din urmă ca fiind cea mai consistentă cu interpretarea tradițională a scripturilor sacre. Nestorienii, la rândul lor, au fost condamnați ca eretici.
