Neuropharmacologia apare în domeniul științific la începutul secolului al XX-lea, deoarece în cele din urmă oamenii de știință au reușit să înțeleagă bazele sistemului nervos și modul în care nervii comunică între ei, înainte de această descoperire, au fost găsite medicamente care au demonstrat cumva influența efectului său asupra sistemului nervos.
În 1930 oamenii de știință francezi au început să lucreze cu un compus numit fenotiazină, cu scopul și speranța de a sintetiza un medicament care ar putea combate malaria, cu toate acestea, aceasta a fost o încercare eșuată pentru știință. Cu toate acestea, s-a dovedit că are efecte sedative cu efectele care păreau benefice pacienților cu boala Parkinson.
La sfârșitul anilor 1940, oamenii de știință au reușit deja să identifice neurotransmițătorii, cum ar fi norepinefrina (implicată în contracția vaselor de sânge și creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale). Dopamina (o substanță a cărei lipsă este prezentă în boala Parkinson), serotonina (cunoscută pentru beneficiul său în ceea ce privește depresia), invenția fixării tensiunii în 1949 și potențialul de acțiune a nervilor au fost evenimente istorice în neurofarmacologie care au permis Oamenii de știință studiază modul în care un neuron procesează informații în interiorul acestuia.
Acest domeniu de aplicare este foarte larg și cuprinde multe aspecte ale sistemului nervos, de la manipularea unui singur neuron la zone întregi ale creierului, măduvei spinării și nervilor periferici. Pentru o mai bună înțelegere a bazei dezvoltării medicamentelor, este mai întâi necesar să înțelegem modul în care neuronii comunică între ei.
Finalmente la neurología se basa en el estudio de como las drogas afectan la función celular en el sistema nervioso y los mecanismos neuronales en los que influye en el comportamiento, existen dos ramas principales de la neurología: conductual: se basa en el estudio de como las drogas afectan el comportamiento del ser viviente y molecular: involucra el estudio de las neuronas y sus interacciones neuroquímicas, con el propósito de crear drogas que beneficien el sistema neurológico del cerebro. Ambos campos se relacionan ya que se preocupan por las relaciones de los neurotransmisores, neurolépticos, neurohormonas, neuromoduladores, enzimas, entre otros.
