În religie, Nirvana este o stare de fericire și pace pe care oamenii o pot obține prin meditație. Este unul dintre cele mai importante principii ale budismului, jainismului și hinduismului, deoarece reprezintă starea maximă la care se poate ajunge. Există un concept, conceput de economistul Harold Demsetz, numit „eroarea Nirvana”, care pune situația în care un individ face comparații între opțiunile reale și imaginare. La fel, există și un principiu al psihanalizei, dezvoltat de Barbara Low, în care este descris impulsul inconștient de suprimare a excitării.
În budism, Nirvana este percepută ca cea mai înaltă poziție a ființei, o stare în care îți iei adio de la toate suferințele pe care le-ai purtat pe umeri, dar este și sfârșitul propriei tale individualități și a ceea ce poartă (corp, minte)); devenind o creatură pură, abstractă, devine parte a unui întreg. Între timp, hinduismul are o definiție similară cu cea menționată mai sus, dar folosește metafora lumânării, în care se spune că Nirvana este flacăra dispărută care reprezintă toate relele umane existente (pofta, ura, invidia…); ca și în budism, ființa abstractă devine parte a unui mediu superior. În jainism, pe de altă parte, această stare este cea care eliberează în cele din urmă, individul care o experimentează, de Karma, adică trece la un plan spiritual.
În același timp, eroarea Nirvana este o teorie care proiectează comportamentul ființei umane în momentul respingerii unei afirmații. Ideea este că, în timp ce pregătim argumentul pentru a respinge ideea celuilalt, se utilizează o serie de circumstanțe care sunt nerealiste; Pe scurt, urmărește îmbunătățirea realității prin prezentarea unor soluții evident avantajoase. În ceea ce privește principiul psihanalitic, Freud, care l-a adoptat, vorbește despre el ca acea nevoie primitivă de a reprima orice dorință sexuală, care este prezentată de stimuli externi sau interni. În cele din urmă, Nirvana este numele unei formații americane de grunge, cunoscută, în mare parte, de liderul său, Kurt Cobain.
