Terapia cu oxigen este un tratament pe bază de rețetă în care oxigenul este administrat în concentrații mari pentru a preveni sau trata deficiența de oxigen (hipoxie) din sângele, celulele și țesuturile corpului. Deși principala sa indicație este insuficiența respiratorie cronică.
Utilizarea terapeutică a oxigenoterapiei a devenit o parte cheie a terapiei respiratorii. În aceste condiții, oxigenul este administrat pe bază de rețetă. Există două tipuri de oxigenoterapie care sunt utilizate cel mai des:
- Oxigenoterapie normobarică: În această opțiune, medicul încorporează oxigenul în concentrații diferite, de obicei între 21 și 100%. Administrarea se poate face folosind canule nazale sau măști, printre alte opțiuni.
- Oxigenoterapia hiperbară: în acest tip de oxigenoterapie, oxigenul este administrat întotdeauna la o concentrație sută la sută. Pentru a-l încorpora folosiți o cască sau o mască. Administrarea se face în timp ce pacientul se află într-o cameră hiperbară.
Scopul acestei terapii este de a crește aportul de oxigen către țesuturi folosind hemoglobina ca mediu de transport. Când cantitatea de oxigen care intră în organism este mare, aceasta determină o presiune în alveolă care determină saturarea hemoglobinei. În acest fel, presiunea alveolară de oxigen crește, volumul de lucru respirator și cardiac scade, iar presiunea de oxigen este menținută constant.
Această terapie este prescrisă în situațiile în care pacienții au o scădere a cantității de oxigen din sânge ca urmare a unor probleme precum anemie sau insuficiență respiratorie acută sau cronică. Acest lucru poate duce la hipoxie.
Principalele probleme pe care le poate avea acest tip de terapie sunt derivate dintr-o concentrație inadecvată de oxigen sau un exces de timp în care pacientul este supus tratamentului. Acest lucru poate fi contraproductiv în unele boli, cum ar fi cele legate de probleme respiratorii cronice. În aceste cazuri, dacă nu se măsoară bine dozele, poate determina creșterea concentrației gazelor din sânge pentru a inhiba stimularea receptorilor sensibili și a provoca stop respirator.
În ultimii ani, utilizarea oxigenoterapiei ca tratament alternativ împotriva mezoterapiei și a toxinei botulinice (botox) este în creștere. Motivele sunt că această opțiune este mai puțin invazivă pentru tratarea pielii, deoarece nu necesită utilizarea unei intervenții chirurgicale și este nedureroasă.
Principalele aplicații atribuite acestui tratament sunt îmbunătățirea tonusului pielii combinată cu tratamente alternative. Principalele tratamente estetice în care este utilizat sunt pielea uscată, ridurile, tenul gras sau îmbătrânit. Motivul pentru care terapia este adaptată diferitelor tipuri de piele este că oxigenul asigură o hidratare excelentă a pielii și crește producția de colagen.
