Gândirea comunitară este una care își concentrează interesul asupra societăților sau comunităților, mai degrabă decât asupra individului. Cel mai fidel exponent al său a fost filosoful politic, de origine americană Michael Walzer. Acest filozof a ridicat dreptatea, ca o operă a omului, unde fundamentele care o susțin, diverse în forma lor, modelează diferitele, luând proprietatea drept proprietate comunitară.
În acest sens, conceptul de comunitate s-a născut ca un gând care se opune liberalismului, deoarece se crede că tot ceea ce este esențial pentru etică provine din valorile comunității, obiectivele sociale, solidaritatea, binele comun și mai sus totul din cooperare reciprocă.
Gândirea comunitară medită asupra normelor de bază care trebuie să controleze bunăstarea întregii societăți. Legătura care există între individualism și comunitate este fermă, prin urmare, este important să reflectăm nu numai asupra intereselor personale ale fiecărei persoane, ci și asupra intereselor distribuite în cadrul unei societăți.
Susținătorii acestui gând consideră că comunităților nu li se acordă suficientă importanță în credințele liberale ale justiției, compromitând șansele ca cetățenii să poată participa la dezbaterile publice.
Există un tip de comunitarism diferit de cel filosofic și este cel ideologic. Acest lucru acordă importanță dreptului majorității în luarea deciziilor care pot favoriza sau dăuna minorității. Acest tip de gândire comunitară este văzut ca stânga în aspect economic și drept în aspect social.
