Această expresie este definită ca o bruscă și treptată schimbare a situației din cauza unei neprevăzute accident care poate modifica starea sau starea de lucruri, bazate pe o compoziție sau dramă similară. Orice accident neprevăzut, pericol, eveniment sau transă sau o schimbare bruscă a situației sau situației.
În lumea ficțiunii, este obișnuit ca personajele principale să aibă tot felul de aventuri de-a lungul istoriei. Scriitorul povestește ce se întâmplă cu personajele și subliniază că complotul este necesar pentru ca acesta să se producă brusc și neașteptat și, în acest sens, o vicisitudine este o schimbare neprevăzută în cursul evenimentelor.
În istoria literaturii sunt sărbătorite aventurile lui Ulises, Don Quijote, Tom Sayer, Romeo și Julieta și Martín Fierro. Dacă luăm oricare dintre aceste personaje ca referință, ceea ce li se întâmplă (vicisitudinile) poate fi norocos sau nefericit, periculos sau accidental. Cu alte cuvinte, aventurile personajelor sunt un amestec de evenimente de tot felul.
Din punct de vedere literar, unele genuri se bazează tocmai pe succesiunea unor evenimente de altă natură, ca în romanul istoric, în povești romantice, în romane de aventuri sau în biografii. În alte genuri, vicisitudinile au o valoare secundară sau sunt inexistente, ca în eseul filosofic sau în critica literară. Pe scurt, s-ar putea spune că există vicisitudini atunci când se spune o poveste.
Filosoful grec Aristotel explică într-una din lucrările sale că vicisitudinea este o schimbare de noroc: tragediile se desfășoară într-un anumit mod până când o acțiune a unui personaj face ca fericirea să devină mizerie. Această modificare este evenimentul.
Un exemplu clar în acest sens îl putem găsi în lucrarea lui Sofocle „Antigona”. În acest caz, protagonistul, care este cel care dă titlul tragediei, își va trăi vicisitudinile în momentul în care este încarcerată, după ce și-a îngropat fratele și este condamnat să fie îngropat în viață.
În același mod, există, de asemenea, multe vicisitudini precum cele prezentate în Grecia Antică de către personajele unor opere precum „ Oedipus Rex ”. Fără a uita acele chipuri ale lui Ulise din „Odiseea”.
