Planul Marshall a fost un proiect creat de Statele Unite cu singurul scop de a ajuta Europa Occidentală din punct de vedere economic, cu 13 miliarde de dolari acordate de națiunea americană pentru a reconstrui țările devastate de cel de-al doilea război mondial.
Obiectivul Statelor Unite odată cu crearea acestui plan a fost de a pune în condiții optime acele zone care au fost devastate de război și, în acest fel, de a elimina barierele din calea comerțului și de a moderniza industria, făcând continentul mai prosper. Aceasta a fost menită să împiedice comunismul să preia Europa, deoarece a avut o mare influență în mare parte a continentului.
Aceste ajutoare oferite de SUA au fost împărțite între diferite țări pe bază de locuitor, sumele fiind mai mari față de puterile industriale. Regatul Unit a fost cel care a avut cele mai bune beneficii cu Planul Marshall, care a primit 26% din totalul creditului, urmat de Franța și Germania de Vest cu 11%, în total 18 națiuni au fost beneficiarii planului menționat.
Acest plan a fost extrem de criticat, dat fiind că nu favoriza anumite părți ale continentului pentru a favoriza intrarea companiilor americane și, de asemenea, din cauza fricii pe care o simțeau unele națiuni atunci când credeau că ar putea deveni state dependente ale Statelor Unite ale Americii.
Acest plan poartă numele fostului secretar de stat George Marshall, unul dintre cei mai mari generali pe care națiunea americană i-a avut în timpul războiului. În același mod, inițiativa a fost susținută de republicanii și democrații de atunci, grație eficienței pe care o avea acum acest termen, este utilizată pentru a se referi la programe de salvare economică la scară largă.
