Atunci când o reacție chimică atinge o stare de echilibru, densitatea reactanților și a produselor rămân stabile la nesfârșit, numai dacă condițiile sistemului rămân fixe. Dar, dacă oricare dintre ele se schimbă, sistemul dezvoltă o nouă stare de echilibru cu variația consecventă. Toate aceste observații au fost luate în considerare pentru a dezvolta principiul lui Le Chatelier.
Acest postulat a fost formulat pentru prima dată în 1884, de către chimistul Henri-Louise Le Chatelier, care l-a folosit pentru a evalua consecințele pe care le provoacă aceste schimbări.
Principiul lui Le Chatelier stabilește că: atunci când apare o variație în oricare dintre condițiile prezente într-un sistem de echilibru, sistemul menționat va proceda la recâștigarea echilibrului, respingând cauza care a determinat variația.
Mai jos sunt câteva dintre cauzele care ar putea determina o modificare a echilibrului chimic:
- Variația presiunii: o modificare a presiunii va afecta echilibrul numai dacă o anumită substanță gazoasă participă la reacție. Modificările de presiune nu afectează mult concentrația de lichide sau solide, deoarece acestea nu sunt de obicei comprimate. Cu toate acestea, în gaze, dacă apar modificări relevante.
- Variația temperaturii: o creștere a temperaturii, face ca echilibrul să fie îndreptat spre absorbția căldurii și astfel să contracareze creșterea temperaturii. Dacă temperatura scade, aceasta determină schimbarea echilibrului în așa fel încât sistemul să elibereze căldură.
- Variația concentrației: prin creșterea concentrației unei substanțe, aceasta determină dezvoltarea echilibrului și reduce cantitatea existentă din acea substanță. Acum, dacă concentrația scade, atunci echilibrul se va îndrepta către crearea acelei substanțe, adică sistemul se dezvoltă, permițând apariția unei cantități mai mari de substanță care a fost redusă în concentrație.
