Proletariatul provine din intrarea proletară și aceasta din latinescul „proletarius” care înseamnă „apartenența copiilor”. Dicționarul adevăratei academii spaniole definește cuvântul proletariat ca fiind „clasă socială constituită de proletari”. Proletariatul se referă la acea clasă socială inferioară, existentă în epoca modernă, care este forțată să ofere servicii burgheziei în schimbul unei remunerații pentru lipsa mijloacelor de producție. Și trebuie remarcat faptul că fiecare dintre membrii care aparțin acestei clase este numit proletar.
În timpul Romei Imperiale, proletariatul era alcătuit din cetățeni care împărtășeau clasa inferioară, ale cărei proprietăți erau inexistente și aveau doar posibilitatea de a oferi copii sau, așa cum erau numiți atunci „proli”, pentru a crește armatele a imperiului existent.
Pe de altă parte, diferențându-se de proletariat, burghezia era cea care avea mijloacele de producție, constituind clasa socială superioară. Iar populația care s-a clasificat social sub proletariat, constituind astfel ultima dintre straturile sociale, care era considerată și lipsită de conștiință de clasă, a fost numită lumpenproletariat.
Atunci filosoful și militantul comunist german Karl Marx a fost cel care a abordat din nou termenul când a studiat Dreptul Roman la Universitatea din Berlin, cu scopul de a identifica clasa inferioară sau clasa muncitoare, care nu avea resurse și care ar putea avea doar copiii și munca, pentru a diferenția proletariatul și lumpenproletariatul, plasându-l ca un grup antagonist față de clasa burgheză sau capitalistă.
