Protocolul de la Kyoto este un acord Convenția - cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) și un tratat internațional al cărui obiectiv este de a realiza reducerea emisiilor de șase cu efect de seră cu efect de gaze, care provoacă încălzirea globală: dioxid de carbon (CO2), oxid de azot (N2O) și gaz metan (CH4); pe lângă alte trei gaze industriale fluorurate, cum ar fi: perfluorocarburi (PFC), hidrofluorocarburi (HFC) și hexafluorură de sulf, în cel puțin 5%.
Protocolul de la Kyoto a fost aprobat de Organizația Națiunilor Unite (ONU) la 11 decembrie 1997, la Kyoto (Japonia). Dar abia în 2005, când a intrat în vigoare. În cadrul acordului, sa stabilit că acordul este obligatoriu atunci când este ratificat de țările participante; În plus, a fost promovată concepția dezvoltării durabile, în așa fel încât energia neconvențională să poată fi folosită și astfel să poată reduce încălzirea globală.
Activitățile care sunt necesare pentru a-și reduce emisiile sunt rafinarea hidrocarburilor, calcinarea mineralelor metalice, fabricarea cimentului, generarea de energie electrică, producția de oțel, fabricarea sticlei, fabricarea hârtiei. și cărbune, precum și producția de produse ceramice.
Printre țările care participă la acord se numără:
Statele Unite: în ciuda faptului că s-au retras din protocol pentru că îl consideră ineficient, SUA, sub conducerea lui Obama, decide în 2015 să stabilească obiectivul reducerii emisiilor cu 30% până în 2030.
Europeană Uniunea: ca un reprezentant activ în cristalizarea protocolului, acesta și-a asumat angajamentul de a reduce emisiile cu 8%.
Spania: s-a angajat să-și reducă emisiile cu maximum 15%. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost îndeplinit, deoarece, potrivit datelor publicate, Spania în ultimii ani și-a crescut emisiile, de exemplu în 2015 creșterea sa a fost de 24.233%.
Argentina: pentru că este o țară în curs de dezvoltare și are abia 0,6% din totalul emisiilor globale, nu i se cere să îndeplinească obiectivele cantitative adoptate de protocol. Cu toate acestea, ca țară participantă, se angajează să reducă emisiile sau cel puțin să nu le mărească.
Canada: această țară a decis în 2011 să abandoneze protocolul de la Kyoto, pentru a nu-și asuma sancțiunile legate de nerespectarea reducerii emisiilor.
