Acesta este un cuvânt care are rădăcini latine, provenit din „ratio” sau „rationis” care înseamnă rațiune și din „reor”, „reris” care înseamnă a crede sau a gândi. Rațiunea este capacitatea ființei umane de a reflecta, deduce sau gândi; adică actul de raționament. De asemenea, se referă la motivul sau cauza lacului sau la situația specială; cu alte cuvinte, explicația sau concluzia este să justifice sau să demonstreze ceva anume. În alt context, să se refere la o informație, comandă, notificare sau mesaj.
În mediul aritmetic acest cuvânt își face apariția, pentru a se referi la inegalitatea a două mărimi; raportul geometric este coeficientul a două mărimi, rezultatul fiind împărțirea lor, iar egalitatea a două raporturi se numește proporție. Motivul este modul în care acest termen sau operație este de obicei cunoscut, dar corespunde unui concept de filozofie care este acela că capacitatea umană de a rezolva probleme cu diferite niveluri de satisfacție, din această perspectivă a filosofiei, omul obține acea capacitate care este motivul, care te ajută să recunoști judecățile și să le pui sub semnul întrebării pentru a stabili coerența și legătura dintre ele.
Acum, în jurul motivului pentru care se pot realiza cu tipurile de raționament, mai întâi avem deductivul care merge de la general la particular și inductiv în direcția opusă. Și în toate raționamentele există două elemente fundamentale, cum ar fi conținutul care este constituit de obiectele și proprietățile care se referă la manifestările lingvistice, iar forma rezultă din concentrarea asupra conținutului manifestărilor care se referă la obiecte și proprietățile lor și înlocuiți-le cu simboluri.
