În termeni generali, o reconciliere înseamnă recucerirea prieteniei, iubirii și înțelegerii între două sau mai multe părți aflate în conflict. Cuvântul împăcare este derivat din latinescul „împăcare” care înseamnă „a împăca, a recupera”. La început, acest termen a fost folosit pentru a se referi la legătura dintre Dumnezeu și oameni, ceea ce a dus la o transformare a modului în care oamenii se conectau între ei.
Experții în conflictologie consideră că reconcilierea reprezintă un proces în care părțile implicate în conflict încep o relație care le conduce la o comunicare în care sunt recunoscute defecțiunile și se stabilesc bazele unui presupus acord.
Reconcilierea salvează capacitățile care provin din iertare și înțelegerea faptelor și restabilirea capacităților afective.
Această reconciliere este ceva care apare foarte mult în relațiile de cuplu. Este obișnuit ca în fiecare relație să apară lupte, neînțelegeri, momente de criză și distanță. Important este că fiecare dintre părți reflectează la ceea ce se întâmplă, să învețe să ierte și să caute să se împace cu cealaltă. Reconcilierea merge atât de departe încât să demonstreze capacitatea ființelor umane de a aprecia obiectiv o relație, dând valoare tuturor lucrurilor bune și minunate pe care le-au experimentat cei implicați.
Când într-o relație dragostea care există este adevărată, distanța este ceva care produce neliniște și angoasă. Împăcarea oferă o a doua șansă acelor oameni care doresc pace, iubesc și astfel pot trăi în comuniune cu ceilalți.
În termeni religioși, împăcarea este unul dintre semnele catolice care încearcă să întoarcă la biserică pe toți cei care, din anumite motive, s-au îndepărtat de doctrinele sale. Pentru biserică, împăcarea este sacramentul transformării, al iertării; un frumos act de apropiere cu Isus, care presupune întoarcerea la Tatăl a omului care s-a distanțat de El.
Conform religiei catolice, reconcilierea cuprinde 5 etape:
- O examinare a conștiinței: este rezumatul care se face intern al păcatelor.
- Pocăință: este să simți vinovăția pentru păcatele care au fost comise.
- Contrition: este vorba despre intenția de a compensa tot ceea ce s-a făcut în viață într-un mod negativ, pentru toate păcatele săvârșite și de a nu le repeta.
- Mărturisire: în această etapă, păcatele se manifestă, în fața unui preot, care, conform doctrinei catolice, este persoana cu puterea de a absolvi păcatele. Preoții nu pot dezvălui niciodată ceea ce se spune în spovedanie.
