Când vine vorba de răscumpărare, se referă la circumstanțele în care un obiect, deținut anterior, este răscumpărat. Această definiție pleacă de la originile etimologice ale termenului, regăsit în cuvintele latine „re” (din nou) și „émere” (cumpărați). În cadrul religiilor, răscumpărarea este considerată unul dintre cele mai importante aspecte ale întregii doctrine; cu toate acestea, este interpretat în moduri diferite. În creștinism, de exemplu, este vital să se acorde un sens „logic” scopului credințelor lor, intercalând rolurile răscumpărătorului (care răscumpără) și răscumpărat (care face obiectul răscumpărării).
Conform utilizărilor istorice ale termenului, răscumpărarea a fost folosită pentru a vorbi despre abolirea sclaviei. În vremurile în care acest sistem era încă în vigoare, sclavii își puteau cumpăra libertatea plătind o anumită sumă de bani sau îndeplinind anii de muncă; în unele ocazii, alte persoane erau însărcinate cu plata acestei datorii. Trebuie remarcat faptul că, datorită acestor acțiuni, răscumpărarea este, de asemenea, considerată a fi un proces în care o persoană este eliberată de suferință, poveri grele sau durere.
În creștinism, răscumpărarea este actul în care Isus s-a sacrificat pentru oameni, în încercarea de a-i salva de moarte și de a le oferi acces gratuit la cer. Conform conceptului original, moartea lui Mesia ar fi plata, pretinsă de Dumnezeu, pentru a scăpa omenirea de o soartă teribilă. În curând, religia se va învârti în jurul acestui fapt, care fusese prevăzut, așa cum se explică în Biblie, de diverși profeți.
