Termenul de refugiat se referă la o persoană care, din motive de război sau hărțuire politică, vede că viața sa este într-un fel de risc și consideră că este necesar să caute refugiu în alte țări. Refugiatul caută să-și părăsească țara, întrucât altfel, viața lui poate fi în pericol, la fel și o altă țară îi oferă adăpost pe teritoriul său.
Individul care alege să se refugieze într-o altă națiune o face pentru că simte că țara în care locuiește nu îi oferă condițiile de protecție necesare pentru a-și păstra viața. Un dezastru natural, un conflict internațional, din anumite motive rasiale sau religioase, sunt câteva dintre cauzele care determină o persoană să părăsească țara pentru a se refugia în alta. Dreptul la refugiu este integrat în ceea ce este declarația universală a drepturilor omului. Fiecare țară are legislație pentru cazurile de refugiați, iar tratamentul față de ei va depinde de modul în care sunt structurați.
Este important de reținut că toate tratatele și protocoalele internaționale obligă națiunile să acorde azil și să nu returneze forțat refugiații în țările lor de origine. Organismul care este în prezent responsabil de acordarea de sprijin pentru refugiați este „Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați“ (UNHCR), fondat în 1949. UNHCR consideră trei moduri de a rezolva problema refugiaților: în primul rând prin întoarcere voluntară, adică oamenii se întorc în țara lor de origine întotdeauna cu compania sau sprijinul UNHCR, sau pot fi plasați și într-o altă țară diferită de cea care le-a oferit refugiu și cea de origine, sau prin o unificare locală.
