Termenul de înregistrare se poate referi la un număr mare de circumstanțe care au în comun faptul de a stabili un anumit fenomen cu caracteristicile sale specifice, astfel încât să existe cunoștințe despre acesta de către terți sau de către un control. Pentru tehnologia informației. Există diferite tipuri de înregistrări, dar în toate cazurile se referă la conceptul de stocare a datelor sau informațiilor despre starea, procesul sau utilizarea computerului.
Un domeniu în care acest tip de situație tinde să fie recurent este în entitățile publice, care, în general, trebuie să ia referințe de la populație în mod continuu pentru a realiza o administrație mai eficientă. Odată cu dezvoltarea informaticii, acest tip de procedură a fost, fără îndoială, mult simplificat.
Un registru de sistem devine o bază de date pentru stocarea setărilor, opțiunilor și comenzilor sistemului de operare. În general, aceste registre sunt utilizate pe sistemele Microsoft Windows. Un jurnal de sistem poate conține informații și configurații hardware și software utilizate, preferințe utilizator, fișiere și asociații de fișiere, utilizări ale sistemului, modificări și modificări și multe altele. Aceste înregistrări sunt stocate în sistem cu nume precum „User.dat” sau „System.dat” și pot fi recuperate de utilizator pentru a le transporta către un alt sistem.
Registrul, totuși, este fiecare dintre principalele diviziuni ale scării muzicale: înalt, scăzut și mediu: „Aveți o voce bună, dar căutăm pe cineva cu mai multă încredere în registrul înalt”, „registrul mediu al lui Lautaro este exact ceea ce aveam nevoie pentru a completa corul, „cântecul este bun, deși cred că vocea cântăreței este înecată la bas”.
Vocile umane sunt împărțite în șase lanțuri, fiecare dintre ele având subdiviziuni; în acest fel, este posibil să vorbim despre diferite tipuri de soprană sau bariton, de exemplu. Acest concept este adesea confundat cu înregistrarea, deși au înțelesuri clar diferite: toate vocile sunt alcătuite din mai multe înregistrări, cum ar fi mormântul, centralul și triplele (cele trei baze și cele mai comune).
Tipul de colorare a cordonului soprană, de exemplu, are în general un registru sever limitat, un registru central moderat, un triplu bogat și o gamă variată de trifoi cu o strălucire și o agilitate deosebite. Prin urmare, cele două concepte sunt complementare și sunt adesea utilizate împreună pentru a descrie cu exactitate tipul de voce al unei persoane, concentrându-se nu numai pe calitățile și amploarea acestora, ci și pe ușurința cu care se mișcă în diferitele lor regiuni.
