Religiositatea este o caracteristică de calitate a persoanelor care urmează anumite doctrine și adoptă legile care sunt prezentate acolo în stilul lor de viață; este de a acționa în modul prevăzut în textele sacre ale acestor credințe. Religiositatea este, de asemenea, considerată ca fiind circumstanțele care înconjoară mediul înconjurător al unei persoane religioase, pe lângă o modalitate de a „măsura” cât de mult respectă indicațiile pe care le dictează religia lor. Diverse investigații au arătat că există o serie de factori care ar forma religiozitatea umană în general și că aceștia nu pot fi legați neapărat de anumite religii, ci sunt orientați către ceea ce simte individul în special.
Acest cuvânt provine din cuvântul latin „religiosĭtas”, care poate fi tradus ca „calitate religioasă” sau „dedicat vieții religioase”. Din timpuri imemoriale, acest comportament a existat, atât în est, cât și în vest, dar cu centre filosofice diferite. Studiile demografice au fost însărcinate cu dezvăluirea faptului că, în funcție de mediul cultural al unei anumite regiuni, individul poate adopta obiceiuri religioase sau, bine, nu poate adopta niciuna. La aceasta se adaugă importanța, pe țări, pe care o au oamenii cu privire la religie; doctrinele care sunt impuse cu mai multă forță sau au lideri cu putere mai mare tind să fie cele mai de succes și, în consecință, cu o mai mare relevanță pentru cetățeni.
După cum s-a menționat mai sus, religiozitatea speciei umane are o serie de componente, acestea fiind: cogniția (cunoașterea), care la rândul său este subdivizată în ortodocși convenționali și ortodocși particulari, sentiment sau afecțiune (cu capacitatea de a afectează spiritul), care este împărțit în palpabil, tangibil sau material și intangibil sau imaterial sau idealist, pe lângă comportament (în lumea materială sau fizică), acesta fiind comportamentul religios și participarea religioasă.
