Înfrângere sau supunere, acțiune de predare într-o bătălie către partea opusă. În termeni militari, se vorbește despre decizia uneia dintre trupe de a renunța, încetarea luptei și recunoașterea faptului că adversarul său a câștigat în luptă, este aproape întotdeauna o modalitate de a ajunge la condiții mai bune în ceea ce privește pacea. În religie se vorbește despre o predare sublimă, este un pas pentru a ajunge pe o cale de sfințenie și integrare a unei vieți materiale, pentru a atinge echilibrul.
Este o învățătură a religiei, să lăsăm toată voința peste viața noastră în mâinile creatorului, spunând „să se facă voia ta”, acceptăm binele lui Dumnezeu înaintea propriei noastre viziuni imperfecte, ne predăm unei voințe divine, înainte voință proprie. Exemplul de predare sunt îngerii, sunt spirite pure, sunt mesageri în slujba unui creator, care nu suferă deciziile de a-și face propria voință, datorită trecerii istorieiS-au cunoscut multe exemple de predare, unul dintre cele mai izbitoare în domeniul militar a fost cel al orașului Breda, care în războiul de 80 de ani, a fost asediat de guvernul Nassau, obținându-l sub comanda lui Ambrosio Spìnola, acest lucru s-a întâmplat în anii 1625, în Spania; că decenii mai târziu a fost înregistrat într-o operă de artă a artistului Diego Velázquez numită „Cedarea lui Breda”, care este expusă în muzeul Prado din Madrid.
Predarea vine din cauza faptului că nu este capabil sau nu știe cum să facă față unei astfel de situații de viață, dacă un oraș se predă, locuitorii săi sunt tratați ca trădători și sunt plecați în voia unui tiran, aplicând o pedeapsă meritată pentru trădarea lor, în predați-vă pașii lui Dumnezeu și recunoașteți că ați eșuat, el purifică păcătosul și îl revendică în fața ochilor săi cu dragoste și milă, penitența ar fi să căutați binele și transformarea unei vieți în sfințenie, în ambele cazuri efectul de a-ți lăsa voința în mâinile altora.
